Daca ar fi sa ne luam dupa stirile din ultimele saptamani, cam asta ar fi concluzia: in goana lor pentru un profit cat mai mare, industria entertainment-ului din US, reprezentata in mare masura de RIAA si MPAA au inceput o forma proprie de inchizitie.

Dupa o tona de propuneri “inovatoare” ca un DRM imbunatatit, un “broadcast flag” sau ideea ca a copia un CD pe care il detii legal nu e chiar corect, s-a trecut la extinderea actiunilor de urmarire/pedepsire a celor care folosesc programe de file-sharing si distribuie materialele lor. Ultimii pe lista sunt studentii din  mai multe campusuri din US. S-a realizat chiar si un top 25 al scolilor cu cei mai multi “infractori”, iar RIAA face presiuni asupra conducerii scolilor sa identifice studentii. Unii au cedat si predau date despre studentii lo, in timp ce altii se impotrivesc si acuza RIAA ca incalca sistemul juridic.

A aparut si opozitia, sub forma Digital Freedom University, o noua initiativa a Digital Freedom Campaign, care urmareste sa educe studentii asupra implicatiilor copyright-ului, “fair-use” si drepturile pe care le au in lupta cu RIAA.

Acum, eu inteleg si sunt de acord ca si industria entertainment-ului trebuie sa aiba un profit pentru a continua, dar mijlocul asta de a-l maximiza nu pare cel mai potrivit. S-ar putea sa starneasca mult mai multe reactii adverse si efectul overall sa fie negativ.